PLIMBARE PRIN ORAȘUL MAKO
Prima înflorire a localității s-a produs prin a doua jumătate a secoluIui 13, atunci când banul Makó, membru al familiei Csanád, a ajuns moşierul domeniilor din zonă.
În evul mediu pe aceste meleaguri existau mai multe sate mici, așezate la mică distanță, iar fuziunea acestora - produsă în secolele 14-15 - a declanșat procesul de urbanizare care a avut ca rezultat formarea orașului de mai târziu. În secolul 15 era localitatea care găzduia cel mai important târg din zonă.
În anuI 1552 consemnăm și prima distrugere a localității, când odată cu năvălirea hoardelor tătare oraşul a fost incendiat, fiind însă reconstruit în scurt timp. Orașul a fost distrus pentru a doua oară în 1596, când cetele paşei de la Timişoara au dat foc bisericii, casei parohiale, primăriei și arhivelor. În incendiu a pierit și pecetea oraşului.
Oraşul de pe malul Mureşului a îndurat multe greutăţi, dar cea mai mare tragedie a avut loc în anul 1686, cînd otomanii învinşi se retrăgeau de la Szeged. Cu o cruzime deosebită au incendiat oraşul și au alungat populaţia neprotejată. Un cartograf francez scria în anul 1695: „Mako nu mai există, e nelocuit; doar ici şi colo se vede seara câte un foc făcut de ciobani"
Orașul Mako de aztăzi s-a format și a fost repopulat după anul 1699.
Putem porni periplul nostru prin orașul Mako din Piața Makovecz, locul în care se află și intrarea principală a Complexului balnear Hagymatikum. Nu doar clădirile complexului balnear, ci și întregul ansamblu architectonic al pieței a fost visat de Makovecz Imre, prestigiosul architect după care a fost denumită piața și de a cărui nume se leagă realizarea unor clădiri reprezentative din oraș. Fântâna băilor termale a fost forată în anul 1956, temperatura apei având la vremea respectivă 91 grade Celsius. În urma examinării minuțioase a apei din izvor, Institutul Național de Sănătate Publică a ajuns la concluzia că apa de aici are proprietăți curative, iar în anul 1988 Ministerul Sănătății a clasificat-o în rândul izvoarelor de apă termală cu efecte terapeutice datorită ph-ului său alcalin și a conținutului bogat în hidrați de carbon, alte substanțe organice, săruri minerale și fluorizi. Se utilizează cu succes în tratamentul afecțiunilor articulare și reumatice. Băile termale au fost reconstruite recent după planurile lui Makovecz Imre, partizan al arhitecturii organice, curent ce se remarcă prin păstrarea armoniei dintre om și natură. Imediat lângă intrarea băilor se situează Pavilionul Muzical, construit după planurile aceluiași renumit architect pentru iubitorii de muzică care se pot delecta la concertele organizate în fiecare vikend pe tot timpul verii. Forma rotunjită a pavilonului asigură o acustică ideală și oferă o experiență unică melomanilor.
Pornind de la intrarea băilor în direcția Drumului național 43 ajungem rapid în Piața Szechenyi, formată la intersecția drumurilor care vin dinspre Szeged, Arad și Hodmezővásárhely. La finele secolului 19 aici era agora orașului, locul unde se adunau bărbații din oraș să discute chestiunile importante pentru viața cetății și a lumii. Era locul predilect pentru adunări și întruniri politice, dar cea mai importantă funcționalitate era asigurarea locației pentru piața care se ținea de trei ori pe săptămână și pentru târgul cu expoziție care se organiza de cinci ori pe an. În partea stângă a pieței putem admira Palatul chiriașilor, construit în 1927 în stil baroc și care este cea mai reprezentativă clădire rezidențiala din oraș, până în zilele noastre. Sub pervazuri găsim una din cele mai renumite colonii de rândunici din Europa. Latura nordică a pieței este străjuită de clădirea Primăriei vechi, construită între anii 1854-1859 după planurile arhitectului Koczka Ferdinánd din Szolnok care a reușit să valorifice foarte bine elementele curentului romantic în realizarea fațadei edificiului.
Trecând pe lângă vechea primărie, ne îndreptăm pașii de-a lungul Drumului național 43 înspre Szeged, până ajungem la giratoriul format la intersecția Pieței Szent János și strada Kálvin. Pe esplanada verde din centrul intersecției se află situat monumentul-simbol al orașului și anume Statuia Cepei creată de Sütő Ferenc.
Vis-a-vis găsim clădirea care în trecut a funcţionat ca şcoală de fete și care găzduiește în prezent Şcoala generală Bartok Bela. În faţa clădirii putem admira statuia renumitului compozitor, creată de Varga Imre. Mergând mai departe pe strada Kalvin ajungem la vechea biserică reformată. Petru a vizita biserica, puteți face o programare la numărul de telefon: 0036-62-211495. După reconstrucția orașului această zonă a devenit cartierul reformat. Biserica a fost construită în anul 1774 în stil baroc. Între anii 1790 și 1927 biserica era fortificată, fiind îngrădită cu un zid, care la colţuri avea câte un bastion. În 1820 lângă biserică a fost construită Școala Mare Reformată în stil clasic. Lângă Școala Mare putem vedea şi fosta şcoală de băieţi construită în anul 1927.
Palatul Poştei, Casa Cepei, Fântâna Muzelor
Ne continuăm drumul traversând strada Hunyadi către strada Poştei și intrând in oraşul vechi, care pe timpuri se numea Szentlőrinc și era locuit în mare parte de enoriași reformați. Pe strada Poștei, deschisă circulației în 1924, găsim Palatul Poştei, construit în stil neobaroc patru ani mai târziu.
Pe partea dreaptă a străzii găsim Casa Cepei (Hagymaház), epicentrul vieții culturale din oraş, proiectată de același Makovecz Imre. Clădirea găzduiește o sală de spectacole cu 390 de locuri și scenă, o aulă și sala podiumului, hol și caffe bar. Pe timpul verii la acestea se adaugă şi o scenă în aer liber, pe care se organizează spectacole variate din luna iunie până în august, în fața publicului care are la dispoziție până la 3000 de locuri pe scaune.
Exteriorul clădiri este asemănător vechii biserici reformate din oraş, cu ziduri albe şi bastioane la colţuri. În aulă a fost ridicată statuia unui actor maghiar foarte popular, Pager Antal, fiu al orașului și câștigător al premiului Kossuth.
În partea opusă a piațetei, vis-a-vis de Casa Cepei, se află Fântâna Muzelor, creaţia lui Fritz Mihaly, cu un bazin construit din piatră de bazalt, proiectat de Jelencse Julianna sub îndrumarea arhitectului Makovecz Imre. Statuia care înfățișează o femeie, beneficiaza de iluminat ambiental în fiecare seară.
Casa de Economii din Mako & Primăria
Întorcându-ne în centru, trecem pe lângâ blocurile cu faţada împodobită. Peste drum remarcăm arteziana care are în mijloc o floare de ceapă, iar pe partea dreaptă putem admira edificiul care a găzduit vechiul sediu al Casei de Economii din Mako, considerat de mulți ca fiind cea mai frumoasă clădire a oraşului. În 1918 parterul clădirii de pe strada Hunyadi a fost transformat în cinematograf şi teatru de cabaret. În anul 1970 cinematograful a încetat să mai funcționeze, dar parterul cu un interior deosebit de ornamentat a continuat să fie utilizat pentru întruniri literare și diverse evenimente culturale. Tot aici a funcționat pentru o bună bucată de timp, una din cele două cofetării renumite din centrul oraşului.
În parcul din faţa Primăriei putem admira statuia lui Kossuth Lajos, opera sculptorului Kallos Ede. Statuia a fost inaugurată la data de 24 septembrie 1905, iar finanțarea lucrărilor a fost asigurată în integralitate din donațiile localnicilor.
Edificiul Primăriei este situat în Piața Szechenyi la numărul 22 și merită cu prisosință o vizită. La începutul secolului trecut clădirea era sediul Prefecturii Comitatului Cenad. Edificiul public monumental a fost ridicat în 1780 după planurile lui Vertics Jozsef, în stil baroc și a fost reconstruit în stil clasic după planurile lui Giba Antal în anul 1839, când a dobândit forma actuală. A continuat să ocupe și după această dată un loc de primă importanță în viața publică a oraşului.
Muzeul & Muzeul satului (în aer liber)
Pornind de la Primărie pe strada Megyehaz, ajungem la Muzeul József Attila (Telefon: 0036-62-213540). Muzeul se poate vizita de marţi până duminică între orele 10:00 și 17:00. Ornamentele care dau stil muzeului, sunt o creaţie a lui Varga Imre, elementele fixate pe faţada clădiri fiind o restilizare a vestigiilor din vechiul cimitir reformat. Privind aceste elemente percepem trecerea timpului. Fiecare element simbolizează un moment din viaţa locuitorilor din secolelor trecute; roata de roabă simbolizând plecarea la muncă, iar roata de moară simbolizând osteneala ţăranilor. Preşul de struguri simbolizează adunarea recoltelor, iar apusul de soare simboliza sfârşitul unei zile ostenitoare de lucru. Pe unul din elemente putem citi: viața e scurtă.
Expoziţia permanentă a fost deschisă în 2008 cu numele generic „Secole aspre". Este prezentată istoria oraşului de la repopularea sa de după 1699 până în anul schimbărilor revoluţinare 1989, Tot caracter permanent are şi expoziţia care prezintă istoria modelului de automobil FORD-T, care a doborât recorduri de popularitate și care a fost conceput de inginerul Galamb Jozsef, fiu al orașului Mako (și care, după toate probabilitățile, a plecat să studieze în străinătate cu o bursă pusă la dispoziție de Uzinele Weitzer din Arad).
Muzeul găzduiește şi alte expoziții cu caracter temporar. Muzeul are şi o secţiune în aer liber, un veritabil mini-muzeu al satului; unde putem vedea o casă complet dotată cu uneltele folosite de ţăranii producători de ceapă din secolul trecut. Putem vizita şi o dulgherie dotată cu unelte şi cărţi pentru învățarea meșteșugului, folosite la începutul secolului 20. De asemenea, mai găsim o bucătărie ţăranească, un dormitor şi două ateliere (unul de rotar şi altul de fierar) complet echipate cu unelte din secolul trecut.
Casa Espersit, Turnul de apă, Piaţa oraşului
În apropierea muzeului se află Casa Espersit care adăpostește sub acoperișul său muzeul literaturii. Cel mai renumit centru artistic din microregiune a fost construit în anul 1898 în stil eclectic pentru avocatul Espersit Janos. Cu ajutorul acestei expoziţii îi putem „cunoaşte" pe Jozsef Atilla şi începutul carieri sale politice, pe Juhasz Gyula şi pe Mora Ferenc; titani ai literaturii maghiare, toți fiind locuitori ai oraşului de pe Mureş.
Continuându-ne drumul pe strada Hajnal până la strada Deak Ferenc, în intersecţie pe partea dreaptă putem observa silueta turnului de apă al oraşului, iluminat ambiental în fiecare noapte cu nuanțe albastre, culoarea fiind aleasă de locuitori, în zilele de sărbătoare preschimbându-se în cutorile naţionale.
Mergând pe strada Deak Ferenc spre centru pe partea stângă ajungem în piaţa oraşului, care funcționează în fiecare zi de miercuri, vineri şi duminică. Continuând mai departe pe același drum, ajungem într-un areal destinat organizării evenimentelor sportive și pe care funcționează un skate-park și diferite alte instalații pentru practicarea sporturilor pe tot timpul primăverii, verii și toamnei, iar pe timpul iernii funcționează ca patinoar.
Sinagoga ortodoxă, Autogara, Sala polivalentă, Gimnaziul Jozsef Atilla, Centrul Csanád vezér
Ne continuăm plimbarea spre Sinagoga ortodoxă, care se numară printre cele mai frumoase şi preţioase clădiri ale oraşului, fiind al doilea edificiu de acest tip ca mărime în ţară. În anul 1872 comunitatea evreilor s-a divizat, independenţii ortodocși construindu-și propria sinagogă în anul 1895 în stil romantic. Lângă sinagogă găsim o casă, care pe o hartă veche din anul 1824 este menționată ca şi casă evreiască, fiind folosită ca locuinţă pentru îgrijitorii sinagogii, iar mai târziu ca și loc de rugăciune pe timpul iernii. Pentru vizitarea sinagogii apelaţi numărul de telefon: 0036-30-3890613.
Vis-a-vis de sinagogă se găsește Autogara nouă a orașului construită în stil organic, după planurile arhitectului Makovecz Imre. Formele curbate și structura de lemn se armonizează perfect cu mediul înconjurător. Este remarcabilă tehnica așezării acoperișului pe blocurile monolit turnate pe șantier chiar la faţa locului și aşezate mai apoi în poziția finală.
Trecând pe lângă staţia de autobuz, pe partea dreaptă a străzii remarcăm Sala polivalentă, proiectată de același Makovecz Imre. Sala de sport care poartă numele boxerului Erdei Janos, campion olimpic și fiu al orașului, a fost construită în anul 2000, odată cu reconstrucţia şcolii girnnaziale din vecinătate și găzduiește diferite evenimente culturale și sportive pe tot parcursul anului.
Ne deplasăm mai departe prin Piața Csanád vezér (Căpetenia Cenad) și ajungem la Gimnaziul Jozsef Atilla, construit în anul 1895. Marele poet Jozsef Atilla a fost elevul acestei şcolii timp de 3 ani, iar poetul Juhasz Gyula a fost profesorul școlii.
În faţa liceului se află statuia poetului Jozsef Atilla, operă realizată de Tar Istvan în anul 1957 și inaugurată cu ocazia aniversării comemorării a 20 de ani de la moartea poetului. Pe trotuarul din faţa clădirii găsim numele poetului înscris în betonul caldarâmului, precum si coperta primului său volum de poezii turnat în fontă.
În piața din faţa liceului este amplasat monumentul eroilor cazuți în cel de-al doilea război mondial, creație a sculptorului Kiss Jeno Ferenc, figura principală fiind un soldat care stă rezemat de o cruce. Pe peretele curbat sunt înșiruite numele soldaţilor căzuți eroic şi a victimelor civile - locuitori ai oraşului, care au pierit în timpul războiului. În spatele monumentului sunt așezate sculpturi din lemn eare evocă amintirea Revoluției anticomuniste din 1956.
Piața Căpeteniei Cenad - Csanad vezer – este situată între cele două sensuri de mers cu două benzi pe sens, despărțite de parcul care se găseşte în mijloc. Doar numele acestui parc ne mai aminteşte de vechiul nume al Comitatului Cenad. Legenda Sfântului Gellert spune că liderul armatei; Csanad, care l-a învins pe Ajtony, a fost așezat de regele Sfântul Ștefan la conducucrea treburilor comitatului, care a primit astfel numele Cenad (Csanad) în cinstea căpeteniei victorioase. În mijlocul parcului este amplasată statuia regelui Sfântul Ștefan, călare pe cal, creația artiștilor Kiss Jeno Ferenc şi Gyorfi Lajos. Pe ramurile copacilor din parc s-au cuibărit diferite păsări ocrotite.
Casa de economii Arad-Cenad (Csanád), Hotelul “Korona", Magazinul de suveniruri
În încheierea plimbării noastre prin oraş, ne întoarcem înspre Palatul chiriașilor; unde pe partea dreaptă a străzii putem admira fântâna iluminată ambiental, în fundalul căreia se află clădirea veche de un secol în care își avea sediul Casa de economii Arad-Cenad și în care a funcţionat mai târziu colegiul Kallai Eva. Actualmente clădirea renovată găzduiește un hotel şi un restaurant de 4 stele, Grand Hotel Glorius.
Traversând strada ajungem la Hotelul “Korona" (P-ța Széchenyi nr.10), cea mai frumoasă clădire eclectică din oraş. A fost construit în anul 1855 după planurile lui Koczka Ferdinand. În anul 1905 a fost extins la dimensiunile din prezent. Holul hotelului nu a servit doar ca sală de festivități și evenimente, ci şi ca locație pentru întruniri literare.
Acum la parterul hotelului găsim magazine de suveniruri; aici vânzându-și mărfurile cu specific local micii producători din oraş şi din satele apropiate: vinuri, uleiuri, dulciuri, şi multe alte specialităţi.
Statuia lui Fátyol Mihály, Fântâna florii de ceapă
Pe platoul din fața hotelului Korona se află Monumentul eroilor din primul război mondial, construit de sculptorul Păsztor Jănos și așezat pe acest amplasament în 29 septembrie 1929.
Câțiva pași mai la dreapta găsim statuia violonistului Fatyol Mihaly, faimos pe aceste meleaguri, fiind cel care a asigurat împreună cu ansamblul său; atmosfera de bună dispoziție din holul hotelului între anii 1945 şi 1979. Statuia muzicianului a fost creată de Kiss Jeno Ferenc, inagurarea având loc la data de 19 august 2009.
Zona centrală din proximitatea hotelului este frumos amenajată, fiind locul favorit de promenadă și întâlnire pentru locuitorii oraşului. Tot în acest perimetru se găsește și fântâna florii de ceapă, simbolul omniprezent al orașului, căruia localitatea îi datorează în mare măsură dezvoltarea sa inițială. Primăria organizează aici diferite evenimente culturale.
Plimbare pe malul Mureşului
Malul Mureşului, usor accesibil cu bicicleta sau cu maşina, se află la o distanță de 2,5 kilometri de centrul oraşului, fiind locul preferat de cetăţenii oraşului pentru relaxare.
Promenada coroanelor de arbori, care este o construcție unicat în Europa, se află pe partea dreaptă a râului și este o structură concepută special pentru a facilita contemplarea naturii și observarea vegetației, a faunei si microfaunei. Pasarela are circa 200 de metri lungime şi o înălţime de 10 de metri. Urcându-ne pe turnul înalt de 25 de metri ne putem bucura de o privelişte nemaipomenită, după care amatorii de adrenalină pot coborâ pe un topogan de 45 de metri lungime până jos. Primăria a început construcţia în 2012, grație numărului mare de turişti care vizitează oraşul, pentru a diversifica oportunitățile de petrecere a timpului liber şi posibilităţile de relaxare.
La mică distanță, tot pe malul Mureşului, găsim și parcul de aventuri unde au fost construite diferite parcursuri suspendate cu obstacole, pentru profesionişti şi amatori. În parc putem beneficia de următoarele servicii: închiriere caiac-canoe, tiroliană, bufet, locuri amenajate pentru picnic. Centrul educaţional ecologic “Casa Verde” care se află la intrarea în parcul de distracţie, este folosit de elevi şi excursionişti, care se adună aici pentru a se bucura de natură.
Băile termale și Hotelul Glorius din Mako - Galerie
